România și reciclarea – never ending story

Posted on Posted in Headlines

Încă din 2009 s-a avut în vedere introducerea în România a aparatului de reciclare a PET-urilor  și aluminiului. Un an mai târziu, în 2010 mai multe magazine au introdus astfel de aparate. Hypermarket-urile cu aparate de reciclare se găsesc  în București, Pitești, Constanța și Craiova.

Deși un astfel de aparat nu costă enorm, 35.000 de euro, în doi ani nu a existat mult interes în România ca și alți patroni de mari magazine să introducă aceste aparate. Faptul că există  inițiativă civică, îl constituie exemplul hypermarket-ului din Pitești unde, în luna octombrie, s-au reciclat peste 60.000 de PET-uri și 21.000 de doze de aluminiu.

Abia acum, în noiembrie, Guvernul s-a arătat interesat de aceste aparate. Cel puțin în promisiune, primăriile care le-ar achiziționa, ar urma să primească ca finanțare jumătate din  prețul unui asemenea aparat.

Și cetățeanul responsabil are de câștigat pentru că, la fiecare PET sau recipient din metal, aparatul eliberează un voucher în valoare de 50 de bani. Acesta poate fi folosit pentru cumpărături în cadrul supermarket-ului.

Aparatul care funcționează în cele 4 hipermarket-uri are o capacitate de 500 de PET-uri. A produce un PET din altele reciclate înseamnă a se consuma 14% energie din cea necesară pentru producerea acestuia din petrol. Din 19 sticle de 500 ml se poate face un tricou de mărimea XXL, din 63 un pulover, iar din 114 un sac de dormit prin extragerea de fibre de poliester.

La ora actuală în România există mai multe aparate și sisteme de reciclare. Un astfel de sistem revoluționar prezentat la expoziția Romenvirotec se bazează, bineînțeles, pe o invenție, un aparat care compactează PET-urile și reduce volumul acestora cu 92%. Utilizatorii depozitează într-un sac PET-urile compresate care urmează a fi livrat firmei care distribuie aparatul. Pentru fiecare kilogram de PET-uri compresate se primește un leu.

În consecință soluții sunt, ele aduc și beneficii celor care le aplică, rămâne doar bunăvoința ca ele să fie puse în practică într-un sistem național, nu să fie folosite, pe ici pe acolo, acolo unde oamenii au fost mai îndârjiți.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *