Headlines

Ce este proprietatea intelectuală?

Proprietatea intelectuală în România și în lume

Prima lege a proprietății intelectuale a fost dată de regina Anna a Marii Britanii în anul 1709 și se numea ”Legea copyright-ului”.

Pe plan internațional, Convenția de la Berna (1886 şi revizuită în 1971), care este în vigoare și astăzi, stabilește limitele protecției drepturilor de autor pentru proprietatea intelectualaoperele literare și artistice.

La 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a O.N.U. a adoptat și proclamat Declarația Universală a Drepturilor Omului. Articolul 27 al declarației se referă la proprietatea intelectuală:

1. Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viața culturală a colectivității, de a se bucura de arte și de a participa la progresul științific și la binefacerile lui.

2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale și materiale care decurg din orice lucrare științifică, literară sau artistică al carei autor este.

În anul 1967, la Stockholm, a fost creată Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (World Intellectual Property Organization sau WIPO) cu scopul de a încuraja activitatea creatoare și a promova protecția proprietății intelectuale în toată lumea.

O dată cu încheierea convenției de instituire a acestui organism la nivel mondial, dreptul proprietății intelectuale a primit recunoașterea oficială și definitivă.

România are o lungă tradiţie în domeniul proprietăţii intelectuale, prima lege apărând în 1879 printr-o hotărâre a Parlamentului și s-a numit “Legea Mărcilor de Fabrică şi de Comerţ”.

În anul 1880, s-a pus problema adoptării unei legi a brevetelor de invenţie, însă proiectul nu a fost aprobat. Această lege a apărut de-abia în 1906, iar cu această ocazie s-a înființat Oficiul de Brevete, în prezent numindu-se Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci – OSIM.

În anul 1920, România devine membră a Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale şi a Aranjamentului de la Haga privind înregistrarea internaţională a mărcilor. În anul 1970, a devenit membră a Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (WIPO) şi a Tratatului de Cooperare în domeniul brevetelor (PCT) în anul 1979.

Proprietatea intelectuală se împarte în două mari categorii:

1. Drepturi de autor recunoscute creatorilor de opere literare, artistice și științifice sau orice alte opere de creaţie intelectuală (în engleză, copyright). Din această categorie fac parte:

– scrierile literare şi publicistice;
– programele software pentru calculator;
– operele ştiinţifice scrise sau orale;
– compoziţiile muzicale;
– operele dramatice, dramatico-muzicale;
– operele coregrafice şi pantomimele;
– operele fotografice şi cinematografice;
– operele de artă grafică sau plastică şi operele de arhitectură;
– lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei, ştiinţei în general;
– operele derivate plecând de la una sau mai multe opere preexistente.

Drepturile conexe au evoluat în jurul operelor protejate prin dreptul de autor, nu aduc atingere drepturilor autorilor și conferă protecție pentru:
– artiştii interpreţi sau executanţi pentru propriile interpretări sau execuţii;
– producătorii de înregistrari sonore şi producătorii de înregistrări audiovizuale pentru propriile înregistrari;
– organismele de radiodifuziune şi de televiziune, pentru propriile emisiuni şi servicii de programe.

2. Drepturi de proprietate industrială (în engleză, trademark). Din această categorie fac parte:

– Creațiile:
a. invenții – rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci;
b. modele de utilitate – ”invențiiproprietatea intelectuala mici” care prezintă o activitate inventivă mai redusă;
c. desene și modele industriale – aspectul unui produs sau al unei părți a acestuia, redat în două, respectiv trei dimensiuni, rezultat din combinația celor mai importante caracteristici. Se protejează în mod special liniile, contururile, culorile, forma, textura, materialele, ornamentele etc.

– Semnele distinctive:
a. mărci – reprezentari grafice sau semne ce permit consumatorului să deosebească produsele sau serviciile unei persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor persoane;
b. indicații geografice – denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o țară, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care are o calitate, o repetiție sau alte caracteristici determinante ce pot fi în mod esențial atribuite acestei origini geografice;
c. nume comercial – numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant își execută comerțul și sub care semnează.

– Reprimarea concurenței neloiale – promovează mijloacele de apărare împotriva actelor de concurență contrare practicii oneste în comerț sau industrie.

Proprietatea intelectuală reprezintă un important aspect economic, juridic și cultural. Oamenii înțeleg ce înseamnă proprietatea intelectuală ca fiind un nou tip de proprietate cu noi orizonturi de dezvoltare.

În curând voi scrie despre procesele marilor producători Apple, Samsung, Nokia, Hewlett Packard și RIM (Blackberry) referitoare la proprietatea intelectuală.  Ce crezi despre acest articol? Lasă-mi un mesaj mai jos.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *