Select Page

Vinerea trecută am încheiat un proiect de dezvoltare software la o companie importantă din provincie. Era ora 3 după-masă când a avut loc un incident. Un utilizator nu a sunat la IT să ceară ajutor în rezolvarea unei probleme tehnice că era sub demnitatea lui, a intervenit neautorizat pe un echipament de 16 000 de euro și i-a rupt o rotiță. Echipamentul nu poate funcționa fără acea piesă care trebuie comandată din China …ceea ce poate dura între 14-21 de zile. Și-a început scandalul dintre directorul general și directorul IT. De fapt, a fost un monolog umilitor al directorului general  la adresa directorului IT care mai ținea și capul în jos, ascultând fără să intervină.

Mie nu-mi venea să cred că ownerul unei afaceri profitabile din anul 2012 punea problema așa. Din păcate, nu este un caz singular.

De ce în multe organizații, există atâta antipatie față de IT  în condițiile în care acești oameni sunt acolo ca să ajute?

Și de ce este văzut cumva în afara organizației?  De ce există această linie de demarcație între IT și restul businessului?

De ce există convingerea larg răspândită că IT-ul nu este o parte esențială a unei afaceri când toate firmele au nevoie de el ca să funcționeze?

Am avut de multe ori senzația că IT-ul este primul vinovat atunci când ceva nu merge bine, și ultimul care e responsabil de succes. L-am rugat de câteva ori pe Sergiu, președintele grupului, să-i cheme pe băieții de la IT să-i laude pentru realizările lor. Și a facut-o de fiecare dată. Pe mine mă vedeau zilnic, trăgeam de ei, hai să facem și asta, să terminăm și asta, împingeam de la spate, ”îmi sufli în ceafă” cum mi-a zis odată Dănuț….

Din păcate, IT-ul este văzut ca o gaură neagră, nimeni nu înțelege ce se-ntâmplă acolo, acest lucru fiind cultivat chiar de către oamenii de IT deoarece ”e cool să fii diferit”.  Mai mult, există acest curent printre noi că am fi o rasă superioară, eventual arieni …. ceea ce este, fals, binențeles. Nu pot fi de acord cu așa ceva.

E normal să fii diferit și e foarte bine să existe o separare între departamente. Nu interesează pe nimeni de la contabilitate cum facem noi backup-uri sau cum securizăm conexiuni, așa cum pe noi nu ne interesează cum calculează ei salariile, și nici ce CAS-uri plătesc. Fiecare își face treaba.

O altă discuție fără de sfârșit este cea legată de timpul de rezolvare a problemelor. Fie că ai sunat la helpdesk și i-ai rugat să vină să te ajute, fie că i-ai rugat să-ți reinstaleze laptopul, sau să dezvolte o aplicație software, noțiunea de timp înseamnă altceva pentru părțile implicate.  E clar ca utilizatorii spun că cei de la IT se mișcă greu sau deloc, dar în cele mai multe cazuri, nu ei sunt vinovați. Mai degrabă este vorba de greșeli birocratice, de scheme de personal sub-dimensionate, sau de sisteme complicate instalate de management și lăsate să funcționeze confuz.

Departamentul IT spune ”NU” noilor tehnologii – este o percepție falsă. Datorită vitezei de dezvoltare a computerelor, se întâmplă tot mai des ca utilizatorul să aibă acasă  tehnologii mai noi ca la serviciu. Și cere la fel de la IT.

În companiile mari, nu poți ține pasul mereu cu noile tehnologii deoarece acest lucru înseamnă timp și buget. Una e să alegi o soluție tehnică pentru tine acasă, și alta e la nivel de companie.

Proiectele mari în IT sunt, de fapt, proiecte strategice de business. Ajungem să discutăm la nivel de companie unde sunt implicate toate departamentele.

Voi vorbi despre proiecte IT de succes sau eșuate în viitoarele articole.

Puțini directori de companii înțeleg că departamentul IT este un factor strategic care trebuie implicat atât în managementul informațiilor, cât și în schimbarea, îmbunătățirea și transformarea organizațională. Este  parte esențială a activității care trebuie tratată ca atare.

Aștept comentariile voastre. Sunt convinsă că ați avut experiențe interesante cu IT-ul. Povestiți-le mai jos.