De ce să-ți pese de confidențialitatea datelor tale?

”Confidențialitatea datelor” este un concept mort?

Crezi că dreptul tău la confidențialitate este un termen expirat?

Hai că nu e chiar așa. Facebook știe totul despre tine, iar lumea și mediul online este încă în continuă mișcare. Indiferent că îți pasă sau nu că instituțiile statului sau anumite companii private știu totul despre tine sau te simți inconfortabil cu această idee, îți dai seama foarte des de ce datele tale personale merită protejate.

Hai să vedem unde este miezul problemei și să risipim unele mituri din jurul modului în care datele tale personale sunt utilizate.

Primul motiv de îngrijorare: de ce nimeni nu-ți spune cât de valoroase sunt datele tale?
Există companii al căror obiect principal de activitate este colectarea datelor – atât personale, cât și comerciale.

Tu te gândești că informațiile despre tine – demografice (data nașterii, localitate, studii, naționalitate, religie etc.), comportamente și obiceiuri – au foarte mică valoare.

Dacă au o așa mică valoare, de ce o companie își construiește un model de business pe colectarea datelor tale? Probabil că valorează ceva, nu-i așa?

Al doilea motiv de îngrijorare. Oamenilor li se spune că informațiile colectate sunt ”neidentificabile”, ceea ce poate fi adevărat pentru cine ți le cere, dar nu atât de adevărat pentru cine le poate accesa mai târziu. Aceste informații determină marketingul comportamental și datele tale au o valoare reală și tangibilă pentru companiile care-ți oferă servicii gratis (de exemplu, în cazul Facebook valorezi 5 $ pe an) chiar dacă nu-ți cer să platești vreun leu.

Îi mai pasă cuiva de confidențialitate? Nu este confidențialitatea datelor un concept mort?
Tuturor ne pasă de viața noastră privată si, implicit, de confidențialitatea datelor noconfidentialitatea datelorastre. Și trebuie să devenim și mai vehemenți atunci când cineva ne cere informații confidențiale despre noi sau familiile noastre.  Am observat o atenție mărită în cazul tinerilor care sunt preocupați de datele lor private, deși sunt parte a unei generații care e dispusă să împartă totul online.

Cred că totul se reduce la a face diferența între ce oferi și ce ții pentru tine: una e să pui pe facebook ce-ai mâncat la micul dejun, și alta e să oferi date referitoare la tine (demografice, comportamente și obiceiuri).

Nu există prea mare diferență între instituțiile statului și companiile private. Ambele colectează informații cât pot de mult și tu ar trebui să ai rezerve serioase despre cum și unde sunt salvate datele tale.

Chiar dacă datele tale private nu sunt importante pentru tine, există oameni pentru care sunt primordiale.

Chiar dacă nu ești convins că  ai nevoie de protecție, există oameni care au nevoie confidentialitatea datelorde această protecție. În plus, chiar dacă ai acceptat să-ți fie folosite datele personale, să știi că poți oricând să te răzgândești fără să fii obligat să explici cuiva motivele.

În cele din urmă, cel mai important lucru de reținut este să fii întotdeauna conștient de ce faci atunci când ești de acord cu o politică de confidențialitate. Doar pentru că cineva îți spune că ”e gratis” nu înseamnă că este și depinde numai de tine să decizi dacă merită prețul acceptării.

Este vorba doar de alegere și control: confidențialitatea este despre a avea control asupra informațiilor personale și de a decide cui vrei să le împărtășești.

Acest articol este primul dintr-o serie de articole având ca subiect ”confidențialitatea datelor”. Apreciez orice mesaj, părere sau comentariu ca să știu ce puncte să ating în articolele viitoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *